o floare albă ,
Albă și minunată ,
Din păcate a fost eradicată.
O floare mică , dar mare...
Deși albă , plină de culoare.
Un zâmbet de vară, radiant și luminos,
Caracter de primăvară, liniștit și frumos.
o floare unică... ofensiv ar fi să spun doar parfumată,
era pur și simplu minunată, colorată... așa de fermecătoare , încât iubită până și de soare.
O floare albă ,
Albă și minunată,
Din păcate a fost eradicată.
Zâmbetul de vara , transformat in muta toamnă,
Trupul înghețat, liniștitor ca și sfânta iarnă.
Sufletul pur , pe lacrimi oscilează , către un mai bun loc , ușor se îndepărtează.
O floare albă,
Albă și minunată,
Din nefericire a fost eradicată.
Căci e știut ... e evident... de mult se știe,
Nu așa a fost sa fie.
Florile cultivate in terenul Domnului sunt multe, sunt diferite...
Mai mici...
Mai mari...
Mai colorate...
Mai mai rotunde,
Mai moțate,
Mai liniștite ,
Altele chiar foarte agitate...
mai drăguțe,
Mai urâtele,
Unele foarte loiale,
Altele puțin rebele...
Dar din păcate, Domnului , de asemenea detalii , chiar nu îi pasă, căci mâna lui , dintre toate cele , o va culege mereu pe cea mai frumoasă.
-